Despre Lucian

Te auzeam spunand, draga prietene, cand vorbeam de filmul pe care ma chinui sa mi-l inteleg, "ce are Lucian ...de facem un film despre el..?"
Spun "te auzeam spunand", pentru ca nu reuseam cu adevarat sa inteleg ce vroiai sa spui. Si a ramas in mintea mea intrebarea asta f mult timp.
Uneori gaseam argumente... Pe unele le-am scris... Pe zi ce trecea imi dadeam seama ca ma indepartam mai mult de intrebarea ta..
Intr-o zi m-a lovit:  Nu, nu am gasit raspunsul, ci am inteles intrebarea.
Uitandu-ma si cautand sa vad si sa inteleg arta romanilor, mi-am dat seama ca majoritatea se lupta cu problemele identitatii. Chiar si cand am vorbit cu Dan Popescu, am observat ca fotografiile care lui i se pareau cele mai bune, erau de fapt unele pe care in Canada le consideram, impreuna cu profesorii, slabute. De ce il interesau pe el? Pentru ca erau intr-un fel legate de identitatea romaneasca. Canadienii au trecut de mult, ca si Americanii, de identitatea nationala. Ei au ajuns la a studiul identitatii personale. Noi inca nu am reusit sa ne desprindem de nationalism. La fel ca si chinezii, de altfel, a caror arta este similara cu a noastra, dupa parerea mea. Arta contemporana a vestului reuseste sa se apropie mai mult de om. Fara sa imi dau seama, Lucian al meu era inca un personaj cu o macro-identitate. Vedeam un roman in el, si nu un om.
De cand am ajuns in Romania incerc sa ma apropii din ce in ce mai mult de oameni, sa vad ce au bun in ei, si nu ceea ce e romanesc.